<

THIS IS SPARTA!!

Vă prezentăm un interviu pe care ni l-a acordat domnul Gigel Nistor, un român inimos care locuiește în Sparta, Grecia, și care, cu puteri de la sine și de la Leonidas, s-a zbătut – și a reușit – să înființeze o secție de votare în Sparta pentru alegerile prezidențiale ce au loc luna aceasta.

Foto: Gigel Nistor

Redacția: Povestiți cum va venit ideea să faceți secția, unde era cea mai apropiată secție, cât de mare este comunitatea din Sparta.

G.N.: Vă spun.. sincer totul a început când am fost delegat la secția de la europarlamentare, în secția din Patra, care, față de Sparta, e la 260 km dus, 260 întors, deci este foarte departe.. și Atena, care era următoarea secție unde puteam noi să votăm, tot așa, 250 km.

G.N.: Atunci în Grecia erau patru secții, patru secții mari de de votare, una în Salonic, două la Atena, și una în Patra. Acolo, au venit exact 148 de persoane, așa au votat, din care mai mult de jumătate, să zic, au fost turiști, turiști români care erau întrecere cu mașina, cu barca, cu motorul, mă rog.. Și la un moment dat vorbeam cu domnii de la ambasadă – „Noi acolo în Sparta ne strângem 250-300 la o nuntă..” Și mi-a zis cineva acolo: „Voi vă strângeți, da’ știe cineva de voi, știe că sunteți?” Și atunci mi-a venit ideea… am venit frumos, m-am întors acasă, și..

G.N.: Am văzut pe Facebook că circula un zvon, ceva cu semnături..și am luat legătura cu Ionuț Călugăru, care – nu știu dacă îl știți – este reprezentant Diaspora la PLUS, și l-am întrebat..el m-a ajutat foarte mult, cu formularele, cu idei. Și uite așa pe aici pe acolo ,am început să strâng semnături. Normal erau 100, 130.. eu am strâns 350 de semnături.

Redacția: ăsta era minimul pentru a înființa o secție.

G.N.: minimul pentru a înființa o secție. Între timp, când am strâns semnăturile, mi-a spus atunci Ionuț că astea ar trebui să le pun toate originale într-un plic și să le trimit la MAE, cu o cerere specială. Între timp a trebuit să merg în Atena. A trebuit… că am dat telefon la ambasadă și am întrebat, și au zis că ei nu știu. Și eu am luat toate semnăturile și m-am dus acolo.. M-au primit un pic mai greu… de fapt m-au primit ca un client, la birou acolo, nici nu au înțeles bine.

G.N.: Am vorbit cu doamna consul.. nu mai țin minte cine era. I-am explicat despre ce este vorba, a zis că ea nu știe…să merg înapoi în Sparta, să mă întorc, să fac copii la fiecare, să le pun în plic prin curier, și.. să le trimit înapoi la ambasadă.

G.N.: La vreo săptămână, 10 zile, am primit un email, tot de la ambasadă, pentru înființarea unor secții de votare în Grecia. Asta era trimis la toți cei care au fost membri în sectiile de votare, care erau președintele Asociației, cunoscuți de la ambasadă, avocați..

Redacția: Deci cumva dumneavoastră ați devansat chiar procedurile lor de înființare de secții, le-ați luat-o înainte.

G.N.: Mi-au trimis un mail, am confirmat, și m-am prezentat la ambasadă. Vreau să spun că din 30 câți am fost invitati cred că am fost vreo șapte. Din Peloponez (peninsula n.red.) am fost singurul.. și domnul ambasador Lucian Fătu, care a fost schimbat între timp, a zis că ar vrea să înființeze o secție de votare în Tripoli, sau în Kalamata. Sunt două județe, două orașe lângă noi, dar sunt mai aproape de Atena. Ca să vă dau un exemplu, din Sparta până în marginea Laconiei (județ în Peloponez cu reședința în Sparta n.red.) sunt 100 km și ceva, dacă ne mai duceam încă 50-60 km, deja era foarte mult, mulți se gândeau să renunțe.

G.N.: Și atunci, nu am mai rezistat, am spus, „Domnu’ ambasador, eu am strâns 350 de semnături! Cum pot să îi spun eu omului – nu i-am promis, dar într-un fel i-am promis, și am dat cuvântul meu că fac tot ce pot se deschid secție…din Tripoli nu e nimeni…Vine cineva de acolo? …E cineva din Kalamata?? nu e nimeni..și atunci?”

G.N.: Și atunci doamna Cristina Zamfirache, o doamnă care a fost prim-colaborator, care a fost și președinte de secție cu mine în Patra, mi-a luat un pic apărarea și a zis „Da, îl cunosc pe domnul Nistor, știu că s-a zbătut..să ne trimiteți semnăturile pe care le-ați strâns și vedem ce facem, dar nu vă promitem nimic”.

G.N.: După aceea m-au întrebat dacă pot să mă implic să deschid și în alt oraș, care era la vreo 150 km de mine; am zis „nu știu dacă pot să mă implic eu personal” și am căutat niște prieteni pe Facebook…n-a fost nimeni interesat.

G.N.: Și cu strânsul semnăturilor a fost destul de greu. Cu toate că suntem oficial aproape două mii de români în Laconia, sunt mulți în sate, mulți lucrează în agricultură, sunt foarte mulți măslini și portocale aici. Lumea nu vrea să semneze, nu au încredere.

Redacția: În cine nu au încredere?

G.N.: Nu au încredere de unde vin… „ești de la PSD?” prima întrebare asta era. Mulți nici nu știau că vin din Sparta, credeau că vin din Atena. A ajuns (să mă coste n.red.) benzina 10 euro semnătura, să înțelegeți…

Redacția: Serios?

G.N.: Toate astea le-am făcut pe banii mei! De două ori am mers la ambasadă..Să mergi la ambasadă, de aici și înapoi pe autostradă, cu taxă de drum, cu benzină, cu una cu alta, te costă 120-125 euro. După ce am plecat de la ambasadă, la vreo câteva zile m-au sunat, și au întrebat dacă pot să caut eu o sală.. eu am aici prieteni de la sindicat, care au o clădire, centru muncitoresc.

Secția de votare din Sparta

G.N.: Îl cunosc pe președinte de mult.. M-am dus și i-am spus „Domnule Niko, am nevoie și eu..” vreau să vă spun că au fost atât de de treabă, pentru că ei aveau pe data de 9 (noiembrie n.red.) seara spectacol de teatru, și l-au mutat; l-au mutat pe 16. Și ne-au dat-o și gratis sala! Deci pentru trei zile, și joi, ne-au dat gratis sala mare, și încă o sală mică, unde acolo o să sigilăm și o să încuiem seara voturile, și cu tabletele, cu urna.

G.N.: După aia a trebuit să caut trei firme de Security ca să iau oferte de la fiecare pentru pază. A trebuit să merg la poliție să confirm, să iau adresă..am luat legătura cu viceprimarul – cu primăria de aici – ca să organizez o întâlnire între doamna prim-colaborator și viceprimarul de aici din Sparta. Nici nu mai țin minte câte au fost..și încă nu am terminat!

Redacția: Bag de seamă că dumneavoastră v-ați ocupat de toată logistica de organizare a secției, nu s-a ocupat ambasada.

G.N.: Ambasada pur și simplu atât, a venit aici la întâlnire. Am căutat eu, am căutat membrii apolitici. Eu i-am căutat și pe ei, patru persoane, care am crezut eu.. Ambasada mi-a trimis mie un email, „vrem datele, vrem cerere operator”; eu a trebuit să mă duc la fiecare în parte, să le spun „Dă-mi emailul, sau trimite tu.. și în același timp, am găsit și pentru.. n-am găsit pentru toate secțiile de votare, că sunt 11 în total acum în Grecia, am găsit doar la vreo șapte, pentru că în Salonic și în Creta am impresia că s-au înscris de la USR și au mai fost, și primează ei..

Redacția: Dumneavoastră ați găsit acum membrii și pentru alte secții, nu doar pentru cea din Sparta??

G.N.: Și pentru alte secții, am găsit membrii PLUS, în alianță.

Redacția: Am înțeles. Ca reprezentant al partidului ați avut conexiuni.

G.N.: N-am avut, am căutat! Comunitatea PLUS eu am format-o aici nu Sparta. Când am venit, asta am uitat să vă spun, ca să faci ceva, mi-a zis atunci Ionuț, trebuie să obții 5-6 adeziuni, să faci un grup, și apoi îți spun eu cum…Și atunci am făcut aproape 18-20 de adeziuni. Din păcate doar zece și-au plătit cotizația, ceilalți știți cum e, că să mai vedem, că de ce trebuie să plătesc, că ce câștig, că ce asta..Eu dacă stăteam să mă gândesc la câștig, nu mai făceam nimic niciodată!

Redacția: În ce alte secții de votare v-ați implicat pentru găsirea componenței biroului secției?

G.N.: În Patra una, în Atena patru secții..

Redacția: Incredibil! Deci toate secțiile din Atena sunt..pe munca dumneavoastră, nu? Cel puțin pentru reprezentanții de la PLUS.

G.N.: Da, eu nu m-am ocupat acolo să deschid secțiile, ci doar de reprezentanții din partea Alianței USR-PLUS. Și în Creta…în Salonic este un băiat care este de la USR, el are două secții în Salonic și mai are un în Creta, că acum s-a mai deschis încă una în Creta, în Chania. Am avut și ceva – cum să vă spun – momente neplăcute cu cei de la PNL.

Redacția: Cum așa?

G.N.: În momentul când s-a făcut totul oficial, când a venit doamna de la ambasadă, am discutat cu primarul, am mers și am văzut sala..am discutat cu membri apolitici, viitorii membri apolitici (în biroul secției n.red.), cei de la primărie ne-au așteptat cu un fotograf și au scris acolo câteva rânduri pe site-ul lor oficial și într-un ziar local.

G.N.: În momentul în care a apărut oficial, m-a contactat prima oară doamna Stela Condili, – dacă nu mă înșel, e președinta PNL Diaspora din Grecia – și mi-a zis „Bravo, hai să colaborăm”. Zic ”Da, mi-ar place o colaborare, dar în ce sens?” A doua zi a venit din Atena în Sparta vicepreședintele PNL, a venit.. de fapt ce voia, ca să n-o mai lungim: el voia să să spun că și ei au ajutat..ați înțeles, nu? Să spună ei în Atena că ei au ajutat mai mult să deschidă secția.

Redacția: Cum așa? Dacă ei nici măcar nu au fost acolo..

G.N.: Eu începusem deja formularul, și ei au venit atunci când aveam o slujbă la o biserică. Există un preot, căsătorit cu româncă, și prima duminică din lună ne face o slujbă în limba română. Și a venit acolo (reprezentantul PNL n.red.) și l-a chemat pe un băiat pe acolo și i-a spus așa: „Tu iei o foaie, îmi strângi mie o sută de nume cu numere de telefon, în momentul când ești gata îi strângi pe toți la un loc, mă chemi pe mine să le trec numele pe formular, și eu poate deschid o secție de votare…” Deci în felul ăsta, ați înțeles. El să stea pe scaun și să fie lumea adunată la un loc.

G.N.: I-am și spus atunci.. „Dacă voiați într-adevăr, veneați și voi și împărțeam și cheltuielile, și efortul, și una și alta, pentru că pentru mine nu a fost foarte ușor, eu trebuie să lucrez, să mă întrețin, să vin de la ora 4:00 de la muncă și să mă urc în mașină și să mănânc pe drum, când alții îmi spuneau că nu au timp, și îi vedeai pe Facebook, unul la munte, unul la mare – Eu duminica nu făceam baie! Aici noi avem marea la 30-40 de kilometri. Eu îmi luam un sendviș și o cafea la pahar de plastic și mă duceam prin sate!

Redacția: Una peste alta, când ați început efortul, și.. de finalizat bag de seamă că încă nu l-ați finalizat, mai sunt încă niște tușe de pus..dar când ați început?

G.N.: Cred că undeva pe la jumatatea lui iunie, spre sfârșit, 20 iunie, În momentul când am venit din Patra, am așteptat formularul, am făcut un plan așa, unde să mă duc, nu aveam nici Facebook. Atunci l-am deschis ca să caut, să găsesc persoane în diferite zone din Laconia. Am încercat și în județele de lângă, le-am trimis foi, formulare, le-am trimis pe email. Le-am zis „Doar le printați, adunați ce semnături puteți și vin eu și le iau personal”. Nici asta nu au făcut..m-am dus degeaba odată la vreo 80 km.

Redacția: Ați făcut un efort de organizare fenomenal, mai ales că am impresia că nu e un lucru pe care îl faceți curent; ați avut inițiativa și ați pus capul pe brazdă, să spun așa.

G.N.: M-am gândit.. ce o fi! că reușesc, că nu reușesc să deschid secție, eu mă lupt până la sfârșit. După ce am venit de la europarlamentare, de la alegeri, am trimis și un email la Ministerul Afacerilor Externe, și am explicat „Locuiesc în orașul Sparta, cea mai scurtă distanță până la o secție este de 250-260 de kilometri, și am vrea și noi secție”. De fapt, înainte de asta eu am dat telefon la ambasadă și ei m-au sfătuit să trimit email la MAE, iar MAE mi-a răspuns „Adresați-vă ambasadei din zona dumneavoastră”.

Redacția: Deci trimit de la unii la alții, deși este aceeași structură.. dar asta a fost înainte însă să vină emailul lor oficial când s-au hotărât să facă secții.

G.N.: a, da, da, da, emailul lor oficial a venit undeva prin august, a fost o invitație, o invitație să vorbim. Dacă eu să spunem că nu aveam timp atunci să merg la ambasadă, să le prezint dosarul, în ziua de azi noi nu aveam secție.

Redacția: Dumneavoastră aveați deja semnăturile când ei au trimis emailul..

G.N.: Da, da, eram pe sfârșite, eram la vreo 280, și când l-am primit, am tras tare ultimele două trei zile să adun ce am mai putut, și s-au făcut 350.

Redacția: E o poveste fascinantă care merită spusă, ce povestiți dumneavoastră acum.

G.N.: Vă spun sincer că nu am făcut nici în plus nici în minus. Am făcut exact ce ar trebui oricare român să facă! Dacă așteptăm să vină ambasada.. ei sunt pentru acte, pentru buletin..nu vin niciodată să te întrebe.

Redacția: Spuneți-mi orientativ, că eu nu sunt documentat despre Grecia, cât de mare este comunitatea de români care s-au mutat acolo – presupun că de când am intrat în UE.

G.N.: În Grecia, după datele oficiale, se presupune că ar fi în jur de 48-50000 de români. Înainte au fost foarte mulți, dar au plecat de când a început criza (criza din Grecia n.red.). Vreau să vă spun că în zonă aici în Laconia, dacă știți, e o zonă mai mult agricolă. Uite acum începe culesul de măsline și de portocale. Erau cinci șase mii de români, doar în două localități, în afară de oraș, unde locuiesc eu. Și acum mai vin, dar nu la fel de mulți. Altă dată veneau cinci șase mii, acum vin cinci sute cel mult.

Redacția: Când veneau cinci șase mii?? Veneau sezonier, sau cum?

G.N.: Da, da, sezonier, dar stăteau șase luni! Asta înainte de 2010, 2011. După aia decăzut un pic…

Redacția: Deci dumneavoastră sunteți acolo de ceva vreme înțeleg!

G.N.: A, eu sunt de douăzeci și ceva de ani aici!

Redacția: Păi sunteți localnic!

G.N.: Da, eu și drept de vot la alegerile locale. Când am venit, am zis că stăm un pic..dar am rămas. E muntele Taygetos aici, aici a trăit Leonidas… într-un sfert de oră ești pe munte, și în alt sfert de oră ești la mare. E foarte liniște.. ca să vă dau un exemplu, mergi la mare și e foarte sigur, nu se fură aici, e o zonă foarte liniștită, oamenii sunt foarte lejeri, dacă ești cinstit, dacă ești respectuos, și ei sunt la fel!

G.N.: Fiind ortodocși ca și ei, ei ne-au îmbrățișat cu mare drag la început, dar..aici e partea cealaltă, care nu prea ne place.. ne-au băgat în casă, și noi când am plecat nu am plecat cu mâna goală ca să spun așa…din păcate. Asta e o problemă care a fost și încă mai este în unele locuri. Însă, față de Atena, unde e altă lume – să vă dau un exemplu: eu merg la mare, las telefonul, portofelul, ochelarii de soare, pe masă la umbreluțe, și mă duc și stau trei ore în apă și nu se atinge nimeni de ele, nimeni! Mașina o lași descuiată..

G.N.: Ne-am oprit aici… soția mea lucrează în țară și prin Europa, dar preferă să vină să stăm iarna aici.
Redacția: Vă cred! Și eu aș prefera! Mie mi se pare fascinant că sunt oameni plecați de ceva vreme – 20 de ani nu e puțin – care să fie atât de motivați în continuare să.. e clar că dumneavoastră v-ați ajustat perfect locului, și este improbabil să vă mai întoarceți în România.

G.N.: Nu, nu, nu, ba chiar vreau să mă întorc! Chiar vreau să mă întorc! Îmi place aici, dar totuși vreau să mă.. oricum ai fi, câteodată tot te simți străin, oriunde ai fi, poate să îmi spună mie cine îmi spune – așa ești, străin într-o țară străină, niciodată nu poți să fii considerat de localnici de-ai lor.

Redacția: La prima generație, așa este. Sunt copii în comunitate, care s-au născut acolo în Grecia?

G.N.: O, da! foarte multi! sunt foarte mulți, și acum când au văzut – pentru că cineva mai încercat odată să facă chestia asta ce am încercat eu – m-au rugat, unii mi-au zis că ar fi bine și o asociație, și le-am spus, eu dacă vreau să încerc să fac o asociație, nu vreau să avem doar evenimente culturale și un spectacol. Vreau să mă implic mult mai mult, să facem o școală românească pentru copiii care.. eu am intrat în multe case acum, pentru semnături, și la locul de muncă. Copiii vorbesc foarte puțin română! Părinții sunt nevoiți să vorbească în limba greacă cu ei. Să facem proiecte, să ajutăm acolo (în țară n.red.) în satele alea unde au rămas în urmă familii cu un singur părinte, cu doi trei copii, să îi ajutăm. Poliția aici prin sate nu prea te ajută.. spune „Pleacă de aici, străinule”. În momentul când ai o asociație, un avocat, vorbesc altfel.

This is Sparta !!! 💪💪💪👍🇷🇴🇬🇷

Publicată de Gigel Nistor pe Vineri, 1 noiembrie 2019
This is Sparta !!! 💪💪💪👍🇷🇴 🇬🇷

G.N.: Aș vrea să mă implic, dar pe de cealaltă parte, aici, ca să vă spun sincer, nu prea am avut parte de sprijin. M-am rugat de cineva, „Măi, poți să îmi faci și mie rost de 15 semnături”. I-am dat trei liste, și i-am dat și pix albastru, că așa trebuia, și el mi-a adus la sfârșit două semnături cu pix negru, și am zis „lasă, spune-mi unde și mă duc eu”. Pentru asociație îmi trebuie cel puțin 20 de persoane de încredere ca să încep.

Redacția: Poate că efortul ăsta pe care l-ați făcut acum o să deschidă niște punți noi, și o să fiți cumva altfel privit în comunitate, ca un organizator, pentru că v-ați asumat așa, o mantie, făcând secția asta. Nu e puțin lucru ce ați făcut dumneavoastră, e chiar un lucru mare, de toată Vă mulțumesc foarte mult pe timp pentru timpul pe care ni l-ați acordat.

G.N.: Și eu vă mulțumesc, numai bine.

Comentarii
Loading...