Românii din Diaspora, discriminati la reprezentarea în Parlament pe criterii de reședință

0 15

Domnul Octavian Stîngă, reprezentantul acțiunii „Un Timbru pentru Dreptate”, a fost prezent în studioul Rezist.TV și a acordat un interviu Dianei Maria Voicu.
Am produs 11 segmente video, din care vă invităm să urmăriți a opta parte.

[TRANSCRIERE]

D.V: Haideți, domnule Stângă, vă rog frumos, să vedem principiile pe care se bazează Timbru pentru Dreptate. Care sunt principiile legale?

O.S: Aș începe mai întâi de la niște principii generale constituționale și general-democratice, și mă refer la egalitatea reprezentării. Aceasta înseamnă că fiecare cetățean este în mod egal reprezentat de aleșii săi în organismele alese. Aici vorbim despre Parlament.

O.S: Acest aspect se continuă cu egalitatea votului. Fiecare cetățean trebuie să voteze cu un vot la fel de greu atunci când își trimite reprezentanții în organele alese. Pentru a discerne ce spune legea este necesar să stabilim câteva noțiuni în legatură cu regimul locuitului; unde locuiesc cetățenii români în condiții legale, ce forme legale îndeplinesc, cum sunt priviți de autoritățile din România.

O.S: România cunoaște două forme de locuire legale: ele sunt domiciliul și reședința. Domiciliul este acel loc în care, conform legii, o persoană gospodăresște în mod regulat. În România domiciliul este ales, se stabilește prin declarația persoanei. Atunci când acest domiciliu se găsește în România, cetățenii români pot primi, și primesc – din motive practice vor să aibă și sunt obligați de lege – o carte de identitate.

O.S: Aceasta arată cetățenia română, identitatea posesorului și domiciliul său cu adresa acolo unde este ea în România. Doresc să subliniez, adresa cetățeanului nu este acolo unde scrie în buletin, ci e invers: se scrie în buletin unde e adresa cetățeanului!

D.V: Ok, bun, și acest posesor de carte de identitate decide să plece să lucreze în Italia, să spunem. Ce se întâmplă?

O.S: În acest moment cetățeanul român are două opțiuni. Una din ele este să meargă la autorități și să își stabilească domiciliul în străinătate. În acest caz, își pierde dreptul de a mai poseda carte de identitate, care dovește, printre altele, și domiciliul în România. Și i se eliberează un pașaport care poartă mențiunea ”posesorul are domiciliul în Italia”, ca în exemplul nostru. Acești cetățeni sunt denumiți ”cetățeni români cu domiciliul în străinătate”.

D.V: CRDS – ați spus aici pe slide, în prezentare.

O.S: O a doua opțiune pe care cetățeanul român o are și pe care mulți cetățeni români o preferă…

D.V: Mai ales în spațiul Uniunii Europene…

O.S: Da, mai ales în Uniunea Europeană, trebuie să o spunem. A doua opțiune este să meargă în țara gazdă unde își stabilesc reședința. Ce înseamnă aceasta? Cetățeanul român merge în Italia, se prezintă la autorități și anunță că locuiește în Italia, își stabilește acolo resedința. Domiciliul său rămâne mai departe acolo de unde a plecat. Acest fapt are o serie de avantaje administrative, se simplifică o serie de formalități cu autoritățile române…

D.V: Și cetățeanul român își păstrează cartea de identitate.

O.S: Exact! Aș adăuga aici că avantajele păstrării cărții de identitate nu sunt numai administrative ci și democratice, și anume, posesorii de pașaport de cetățean român cu domiciliul în străinătate nu pot semna în inițiativele cetățenești, așa cum este acum inițiativa ”Oameni Noi” și ”Fără Penali”. Ei nu pot semna din motive birocratice, pentru că nu au domiciliul în niciun județ.

D.V: Și asta este o discriminare, dar, aparent măcar una mai mică decât cea despre care vorbim în cazul reprezentării Diasporei în Parlament.

O.S: Așa este, eu am fost discriminat, nu am putut semna la aceste inițiative cetățenești pentru că sunt posesor de pașaport de cetățean român cu domiciliul în străinătate.

Newsletter
Comentarii
Loading...

Acest website folosește cookies pentru a optimiza navigarea. Puteți opta să nu folosim cookies. AcceptăCitește mai mult