Ievaluatorul procurorilor și avocatul „inculpaților de rang înalt”, Tudorel Toader

0 145

Pe 24 octombrie ministrul justiției Tudorel Toader și-a desăvârșit misiunea dată de stăpânii lui: l-a executat public pe șeful Parchetului General, Augustin Lazăr, singura persoană aflată la conducerea unei instituții care mai avea curajul să se opună deschis asaltului Ciumei Roșii. (Ciuma Roșie este o molimă ce afectează iremediabil mințile și sufletele celor care o contractează; ea se transmite prin mită sau alte foloase necuvenite, dar și gratuit, prin îndoctrinare televizată).

Ministrul justiției a introdus în „rechizitoriul” prezentat presei o intoxicare menită să îl incapaciteze pe președintele Klaus Johannnis: aluzia că l-ar fi numit pe Augustin Lazăr șef la Parchetul General ca o răsplată pentru faptul că i-ar fi clasat un dosar.

Nu credem că are vreo legătură numirea (procurorului general n.r.) fără toate documentele cu un document în care apare o soluție de clasare referitoare la președintele României în funcție”, a rostit Tudorel Toader. Acesta se folosește de o tactică perfidă, cunoscută în literatură (de manipulare psihologică, cf. Simon, George K, 1996) ca „proiecția vinovăției”. În plus, Simon constată că manipulatorii mint despre minciuni (exemplificat în acest caz cu preambulul „Nu credem că are vreo legătură”). Este ca și cum i-ai spune cuiva: “Nu cred că ești un mare hoț!”. Faptul că utilizezi termenul “hoț” este suficient pentru a pune eticheta pe cineva și a-l decredibiliza. Nu în ultimul rând, este o dovadă de lașitate; teama de a fi acuzat ulterior de calomnie l-a determinat pe Tudorel Toader să utilizeze aluzia acuzatoare în locul acuzei fără echivoc.

Rolul aluziei este să îl pună pe președintele Klaus Iohannnis într-un scenariu pierzi-pierzi: dacă ia apărarea procurorului general, sigur va fi acuzat că încearcă să mușamalizeze în continuare acel „dosar clasat”; dacă va accepta revocarea, cu certitudine își va pierde din popularitate. Klaus Iohannnis este pus iarăși între ciocan și nicovală. Soluția curajoasă pentru a ieși din împrejmuire este ca Președintele să folosească din nou celebra geacă roșie, fie și cu prețul suspendării. Jocul a intrat în faza lui finală (și posibil terminală pentru țară); dacă și ultimele redute din justiție cad, Președintele va deveni un actor irelevant într-un stat capturat.

Alt cap de acuzare din rechizitoriul ministrului justiției este faptul că domnul Augustin Lazăr jignește infractorii din fruntea statului cu apelativul “inculpați de rang înalt”. Este nevoie de o clarificare terminologică: În progresia instrumentării penale, calitățile conferite într-un dosar sunt: suspect, inculpat, condamnat în primă instanță, condamnat definitiv.

Domnul procuror general dă în fapt dovadă de reținere catalogând persoane cu sentințe definitive (plus sentințe adiționale în primă instanță) ca fiind „inculpate”. Această „calitate” a trecut de mult pe lângă ei. Vorbim în fapt despre infractori RECIDIVIȘTI, având în vedere că suspendarea executării pedepsei nu înlătură în nici un fel condamnarea definitivă din dosarul anterior. În accepțiunea PSD-ALDE însă, doar condamnările definitive și musai cu executare contează, și chiar și atunci, nu-i așa, mai există calea excepțională a revizuirii sentințelor, definitive doar până la proba contrarie.

Oare ce schelete pot avea în dulap personaje precum Tudorel Toader, ce frici îi pot stăpâni, astfel încât să abdice de la un modicum de integritate profesională și să devină preșul “inculpaților de rang înalt”?

Vom ajunge oare precum în urmă cu șapte decenii, să ne dorim să vină americanii să ne salveze? Americanii au venit deja cu armele, dar nu pot salva un „popor vegetal” (Ana Blandiana) de sine însuși.

Newsletter
Comentarii
Loading...

Acest website folosește cookies pentru a optimiza navigarea. Puteți opta să nu folosim cookies. AcceptăCitește mai mult